Vederea noaptea
Cu toții avem o dorință de a vedea lumea și de a experimenta lucruri noi. Călătoriile ne ajută să facem acest lucru, permițându-ne să explorăm diferite culturi, bucătării din întreaga lume sau experiențe de neuitat.
Călătoriile implică de multe ori și condus pe timp de noapte, care se mai numește și vedere scotopică și implică adaptarea în mod natural la întuneric.
Cum reușesc ochii să se adapteze la întuneric?
Ochii tăi doresc să adune cât mai multă lumină, așa că, într-un mediu întunecat, pupilele se măresc și îți permit să vezi formele. Acesta este motivul pentru care, atunci când ieși la o plimbare seara sau când stai lângă șemineu acasă, vederea se adaptează prin mărirea pupilelor.
Vederea scotopică înseamnă că poți vedea într-o lumină mai slabă. Cum se întâmplă?
Celulele microscopice care lucrează aici sunt bastonașele și conurile, care reacționează fiecare în mod diferit atunci când suntem expuși la diferite lumini. Ele ne permite nouă, oamenilor, să vedem, transmițând impulsuri prin nervul optic, la creier.
Rolul fotoreceptorilor
La lumină intervin conurile. Acestea excelează la înregistrarea luminilor strălucitoare, a culorilor și a detaliilor fine, dar nu sunt atât de utile pentru a vedea ce se întâmplă în jurul tău când se întunecă. Odată ce soarele a apus intervin bastonașele. Fără ele nu am putea să ne adaptăm noaptea. Cu acești receptori nopțile devin mult mai suportabile atunci când conducem sau ne plimbăm. Însă ele nu pot procesa culorile, iar asta se poate observa în tonurile de alb și negru pe care le vedem noaptea în jur.
Au oamenii o vedere scotopică bună?
Atunci când te trezești în miez de noapte, te frustrează cât de puțin poți vedea de fapt?
Răspunsul scurt este da. Oamenii au o vedere scotopică teribilă în comparație cu alte animale. Ne ia între 5 și 8 minute să ne adaptăm, dar ajustarea maximă se realizează în 40 de minute.
Ființele umane sunt creaturi diurne, ceea ce înseamnă că vederea lor nocturnă este inferioară celei a altor animale. Aceste animale au un strat reflectorizant în spatele retinei numit „tapetum lucidum”, care le conferă posibilitatea de a vedea prin păduri noaptea. Vorbim aici de câini, pisici, cai, căprioare, etc.
Putem vedea ceva dacă e întuneric beznă?
Dacă ți s-a oprit vreodată lumina în timp ce erai la subsol sau în pivniță, știi deja că răspunsul e nu.
Are sens, nu-i așa? Celulele bastonaș nu pot simula imagini fără pic de lumină. Sunt pur și simplu prea leneșe pentru toată această muncă. În schimb, dacă ai și cea mai mică sursă de lumină, ele încep să se descurce.
Cum îmi testez vederea scotopică?
Testul de sensibilitate la contrast Pelli-Robson este o modalitate excelentă de a afla dacă vederea ta are nevoie de ajustări. Această metodă verifică capacitatea ochilor unei persoane în diferite condiții de iluminare, cum ar fi cele de noapte.
Cu ajutorul acestor teste poți vedea cât de bine vede o persoană anumite nuanțe față de altele și poți determina dacă ar putea avea dificultăți de vedere din cauza condițiilor de lumină slabă. De obicei, este destinat persoanelor cu tulburări vizuale, care ar putea să aibă probleme de vedere la contrast redus, dar poți oricând să îți testezi sensibilitatea la contrast.
Poți să o faci și acasă.
Încearcă acest lucru: stai într-o încăpere cu lumină redusă și privește fix un obiect. Încearcă să îți dai timp 20 de minute, ca ochii să se adapteze. Evită orice distrageri, apoi reține cât mai multe detalii despre acel obiect.
Privește ușor marginile obiectului pentru o clipă. Făcând asta există șanse mari ca obiectul să pară acum mai clar, deoarece celulele bastonaș își fac treaba.
De asemenea, poți găsi și o aplicație care îți măsoară sensibilitatea la contrast, aici: https://apps.apple.com/ro/app/berkeley-contrast-squares/id979063261
Ce boli ne pot afecta vederea scotopică?
Printre cele mai cunoscute se numără cataracta, diabetul și glaucomul, însă și miopia poate avea un impact semnificativ, alături de retinita pigmentară sau un dezechilibru al vitaminei A sau glucozei.
