Remedii oftalmologice bizare
Până la dezvoltarea medicinei la standardul zilelor noastre, au fost încercate multe remedii oftalmologice bizare. Află mai multe.
Oftalmologia din trecut
În zilele noastre, oftalmologia atinge performanțe semnificative. Acest domeniu cuprinde multe proceduri, intervenții și tratamente care în trecut erau de neimaginat.
De unde a pornit această știință? În cele ce urmează, vom prezenta câteva moduri neașteptate de tratare a afecțiunilor oftalmologice.
Totul a început cu câțiva medici, care se ocupau de locuitorii unei zone mai extinse.
Între timp, oftalmologia s-a dezvoltat, au apărut mai multe ramuri, care se axează pe diferite afecțiuni.
De exemplu, opticianul eliberează ochelari, dar nu poate diagnostica sau prescrie tratament pentru glaucom.
Egiptul Antic
Poporul egiptean a fost printre primele care a dezvoltat medicina. Conform vechilor scrieri, egiptenii s-au specializat în medicină mai mult decât oricare alt popor din acele vremuri.
Egiptenii preferau să se specializeze într-un singur domeniu. Fiecare medic trata o singură afecțiune, nu mai multe, ceea ce a permis aprofundarea cunoștințelor.
Cele mai importante informații medicale la care avem acces astăzi provin din papirusul Ebers, un tratat de anatomie din jurul anului 800 î.Hr. Pe lângă remedii naturiste, acesta conținea și texte ale unor prescripții, incantații și vrăji folosite ca și parte a tratamentelor.
Tratamentele erau, de obicei, sub formă de unguente grase, pe bază de ulei, care conțineau smirnă, rășină (care poate fi găsită în mod natural pe copaci) sau gălbenuș de ou de struț.
Tot în acest papirus se face referire la lacrimile artificiale. Dacă ți-am stârnit curiozitatea, îți lăsăm aici un articol interesant.
Grecia Antică
Medicii din vremea lui Hipocrate nu aveau cunoștințele sau înțelegerea necesară pentru a diagnostica în mod corespunzător bolile oftalmologice. Aceștia se bazau mai mult pe observarea simptomelor.
În textele păstrate din acea perioadă se descriu diverse afecțiuni oftalmologice, precum conjunctivita granuloasă, ulcerul cornean, nictalopia sau chiar pierderea treptată a vederii.
Tratamentele prescrise pentru aceste afecțiuni includeau spălarea ochilor cu apă rece sau caldă, aplicarea de unguente și ierburi.
De asemenea erau descrise intervenții precum cauterizarea pleoapelor, incizia sau zgârierea pleoapei sau provocarea sângerării la nivelul scalpului, a tâmplelor sau a pleoapelor.
Acestea erau puncte cheie care se presupuneau că fac legătura între ochi și restul corpului. Scopul era îndepărtarea excesului de fluid acumulat.
India Antică
Specialiștii din acea vreme înțelegeau anatomia ochiului doar atât cât putea fi văzut din exterior. Deoarece nu se bazau pe disecție ca și metodă de cercetare, nu știau de existența retinei sau a nervului optic.
Cel mai renumit și totodată controversat medic chirurg al Indiei este considerat Sushruta. Este cunoscut drept primul care a studiat anatomia umană cu ajutorul disecției unui trup neînsuflețit.
În jurul acestuia s-au creat multe controverse. Sunt foarte puține dovezi care să ateste perioada de activitate sau chiar existența acestuia.
Cu toate acestea, se crede că acesta a practicat medicina cu aproximativ 150 de ani înaintea lui Hipocrate.
În textele elaborate de acesta se descriu tratamente pentru glaucom. Acesta sugera eliberarea presiunii oculare introducând un ac la nivelul ochiului sau folosirea de lipitori.
În tratamentul afecțiunilor oculare, mai erau prescrise seul de animale, laptele matern, sau picături de ochi create prin stoarcerea diverselor ierburi tămăduitoare.
Remedii oftalmologice bizare
Până la dezvoltarea oftalmologiei la standardul zilelor noastre, au fost încercate multe remedii, unele mai neobișnuite decât altele. Spre exemplu, pentru ochi uscat, era aplicat local un amestec de fiere de broască și ceapă.
Pentru degenerescență maculară era recomandată injectarea cu venin de cobră (azi lucrurile au evoluat și se recomandă suplimente alimentare care au la bază trei antioxidanți care compun pigmentul macular – luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină, cum ar fi MacuShield).
Electroterapia a fost de asemenea încercată, trecându-se un curent de scurtă durată prin globul ocular, pentru a stimula țesuturile.
Unul dintre cele mai complexe și bizare remedii pentru cataractă este descris în textele indiene. Acesta începea cu o cobră în stadiu de descompunere avansat. Aceasta era pusă într-un vas cu lapte, alături de patru scorpioni și lăsat 21 de zile la macerat.
După aceste zile, laptele era bătut până se transforma în unt. Untul trebuia să fie consumat de un cocoș tânăr.
Materia fecală eliminată de acesta să fie aplicată pe ochiul afectat, sperând să vindece cataracta.
Ți s-a făcut pielea de găină?
Înapoi în prezent…
În urma a celor menționate mai sus, ne putem face o idee despre bazele oftalmologiei.
Ne bucurăm că știința a progresat și că acum există tratamente și intervenții mai igienice și prietenoase cu pacienții. Iar ca să afli cum îți poți menține o vedere sănătoasă, poți citi articolul „10 metode pentru protejarea vederii”, aici.
Voi ce remedii oftalmologice ieșite din comun ați întâmpinat pe parcursul vieții?
