Este bine cunoscut faptul că sensibilitatea la contrast este un aspect important în determinarea a ceea ce puteți vedea.
Ea ne permite să distingem între fundal și prim-plan, ceea ce devine deosebit de util atunci când există condiții de iluminare slabă sau strălucire ridicată în jurul nostru!
Ochiul uman este mult mai sensibil la lumină decât ne dăm seama. Putem măsura acest lucru folosind ținte de rețea sinusoidală cu frecvențe diferite și observând modul în care acestea sunt percepute sau procesate pentru prelucrarea informațiilor vizuale în creier.
La fel ca și dispozitivele imagistice artificiale realizate tot de noi oamenii, vederea umană are, de asemenea, o funcție de transfer de modulație care ne ajută să percepem diferențele dintre lucruri la diferite frecvențe spațiale.
Sensibilitatea unei camere de fotografiat poate varia în funcție de fundal. Nivelurile de lumină se schimbă mai puțin decât valorile de expunere, ceea ce poate duce la fotografii subexpuse sau supraexpuse. Acest fenomen se datorează sensibilităților diferite ale aparatelor foto la lumină.
Multă lume este surprinsă că un tip diferit de umbră poate influența atât de mult realizarea fotografiilor. Răspunsul constă în esența fotografiei: colorimetria echilibrează contrastul pe mai multe canale.
În viața reală, sensibilitatea la contrast a ochiului uman este un subiect fascinant de studiu. S-a demonstrat că forma funcției și valorile absolute ale sensibilității la contrast sunt similare între subiecții normali.
Aceste proprietăți nu sunt explicate doar prin mecanismele optice, ci prin procesele de procesare a imaginii.
Acest tip de procesare se întâlnește și la animale, insecte sau păsări care nu utilizează conuri pentru formarea imaginii.
Oamenii sunt adesea diferiți în ceea ce privește modul în care văd lucrurile.
Atunci când ne mișcăm ochii, aceștia sunt bombardați de imagini și modele variate, îngreunând urmărirea clară. Sensibilitatea la contrast se bazează pe extragerea informațiilor esențiale atunci când stimularea este excesivă.
În astfel de cazuri, detaliile clare sunt greu de perceput, iar ochiul se concentrează pe margini contrastante și forme luminoase.
Funcția de sensibilitate la contrast depinde de mărimea, luminozitatea și mișcarea țintelor vizuale. Aceasta variază și în funcție de adaptarea retinei la condițiile de lumină. Recent, cercetările au început să analizeze procesarea imaginii în condiții de lumină slabă. Stabilirea nivelului sensibilității la contrast a devenit o tehnică importantă în studierea funcțiilor vizuale.
Sensibilitatea la contrast este o măsură esențială a funcției vizuale. Este necesar să aveți o bună sensibilitate la contrast pentru a fi în siguranță atunci când conduceți în condiții de vedere slabă, cum ar fi ploaia. Fără aceasta, este posibil să nu puteți vedea suficient de clar ce se află în fața mașinii și să ajungeți să vă ciocniți de ceva! Numeroase studii arată că șoferii cu scoruri de contrast mai bune au fost mai puțin predispuși decât colegii lor să fie implicați în accidente în timp ce conduceau în diverse scenarii de trafic.
