ask

Întreabă despre vedere!

Asistentul nostru îți stă la dispoziție!

mail

Scrie-ne pe mail!

clienti@amdnobel.ro

telefon

Sună-ne!

+40 720 277 538

Ai schia legat la ochi?

Ai schia legat la ochi?

Sportul și exercițiile fizice joacă un rol semnificativ în îmbunătățirea sănătății fizice, emoționale, mentale a persoanelor cu dizabilități vizuale. Schiul, prin natura sa dinamică, solicită o procesare vizuală rapidă, esențială pentru succes.

Acuitatea vizuală statică este un test comun pentru evaluarea funcției vizuale și utilă în detectarea deficitelor.
Deși acest test nu oferă informații directe despre imagini cu contrast scăzut sau obiecte în mișcare, există corelații între el, sensibilitatea la contrast și acuitatea vizuală dinamică.

Înțelegerea modului în care percepem lucrurile permite creierului să le atribuie semnificație.
Sportivii cu deficiențe de vedere folosesc același echipament ca sportivii sănătoși, dar necesită un ghid cu vedere bună.
Comunicarea dintre sportiv și ghid se face prin sisteme luminoase sau dispozitive audio, care oferă informații despre teren și condițiile de zăpadă.
Un tandem reușit depinde de o comunicare clară, ghidul oferind informații exacte pentru reacții adecvate.

Clasificari

Sportivii sunt clasificați în funcție de gradul de vedere definit prin acuitatea vizuală, rezultând trei clase. Cele trei clase de atleți participă împreună la o singură competiție, iar timpii lor sunt ajustați printr-un factor de cursă specific. Atleții cu deficiențe vizuale mai severe au o viteză de alergare mai mică, dar nu beneficiază de un avantaj semnificativ.

Corecția prin coeficient este aplicată în funcție de gradul deficienței vizuale, pentru a echilibra competiția.

Clasa B1 – Schiorii din această clasă sunt fie nevăzători, fie au o acuitate vizuală foarte scăzută. Aceștia trebuie să poarte ochelari de protecție în timpul cursei, deoarece nivelul lor de vedere este de așa natură încât nu pot recunoaște un „E” de la o distanță de 25 de centimetri – ceea ce echivalează cu o literă de 15×15 cm în medie!

Clasa B2 – Pot concura și sportivii care au o acuitate vizuală mai mare decât cei care concurează la clasa B1, dar care nu sunt în măsură să recunoască un „E” de la o distanță de 4 metri.

Clasa B3 – Cea mai puțin severă deficiență vizuală eligibilă pentru schi alpin a fost dezvoltată la sfârșitul anilor 1970. Această clasă restricționează participanții cu câmp vizual limitat sau acuitate vizuală scăzută. Aceste restricții pot afecta cazurile mai ușoare, împiedicându-i să participe deplin din cauza limitărilor vizuale.

Un nou studiu arată că schiorii alpini de elită se bazează pe trei indicii majore pentru performanță. Aceștia folosesc pozițiile porților, stâlpii și semnalele terenului, precum virajele sau dealurile, pentru orientare.

Aceste indicii sunt esențiale pentru adaptare în timpul virajelor sau pe pante deschise.

Cercetările au demonstrat că această îndemânare este foarte dinamică și necesită o procesare rapidă din partea sportivilor care trebuie să varieze viteza în funcție de feedback-ul lor prin intermediul vederii.

 

Schiorii au raportat că marcajele albastre de pe trasee îi ajută să se orienteze mai bine în ceață sau umbră.
Pentru a identifica aceste indicii vizuale, este necesară o acuitate vizuală rezonabilă (20/40), sensibilitate la contrast și percepție a adâncimii. Aceste cerințe sunt valabile atât în repaus, cât și în mișcare la viteze mici.
Testele au arătat o scădere de 20% a acuității vizuale dinamice comparativ cu cea statică.

Deși acest declin nu a afectat timpii de reacție pentru obiectele mari, a redus semnificativ performanța pentru obstacole cu contrast scăzut, precum gheața. Mișcarea schiorilor și vizibilitatea redusă cauzată de condițiile meteo și de iluminare pot diminua contrastul informațiilor vizuale.

Schiul alpin necesită un efort vizual mai mare din cauza vitezei ridicate, comparativ cu alte sporturi care implică mai puțin stres vizual.

Studii au fost efectuate pentru a identifica funcțiile vizuale asociate și predictive ale performanței la acest tip de schi. Schiul pentru persoanele cu deficiențe de vedere a făcut parte din para-alpinism încă de la început. Primele competiții, organizate în anii 1970, au inclus schiori cu deficiențe de vedere și de atunci au concurat la fiecare ediție a Jocurilor Paralimpice, precum și la Campionatele Mondiale.

Rezultate

Sporturile para-alpin sau „paralimpice” sunt unice, deoarece permit sportivilor care nu pot concura pe deplin din cauza altor dizabilități, cum ar fi amputarea . Aceștia se confruntă încă cu multe provocări în timpul competiției, dar poate fi foarte satisfăcător odată ce depășesc aceste limite.

Tu ai putea schia așa?

Distribuie:

Articole de citit!