ABERAȚIILE CROMATICE
Aberațiile cromatice reprezintă un fenomen prin care razele de lumina care trec printr-o lentilă sunt focalizate în planuri diferite în funcție de lungimile lor de undă.
Cel mai bun exemplu prin care se poate observa acest fenomen este curcubeul, unde lumina albă este separată în toate părțile ei componente la trecerea prin vaporii de apă din atmosferă, care joacă în acest caz rolul lentilelor ce o refractă.
Culorile cu lungimi de undă mai mici, precum violet și albastru, sunt deviate mai mult decat cele cu lungimi de undă mari, cum este roșu.
De aceea curcubeiele, sau razele de lumină care sunt descompuse la trecerea printr-o prismă au întotdeauna aceeași dispunere a culorilor.
La fel se întâmplă cu lumina care trece prin sistemul natural de lentile al ochiului sau prin lentilele ochelarilor și ale aparatelor foto.
Razele de lumină care ajung pe un senzor, film fotografic sau pe retină nu au toate aceeași lungime de undă.
Așadar, ce se întâmplă cu imaginile pe care le privim?
Lumina albastră se va focaliza în fața retinei, iar cea roșie puțin în spatele ei, la o diferență de aproape jumătate de dioptrie.
Acest efect se traduce prin obținerea unei imagini care nu este perfect conturată.
Chiar și atunci când purtăm ochelari cu dioptria potrivită, privind o sursă de lumină albastră ea va apărea ușor estompată, neclară, și vom experimenta același efect optic ca și persoanele mioape.
Tot așa, aberațiile cromatice sunt cele care determină apariția imaginilor neclare în periferia fotografiilor, căci acest fenomen este cu atât mai accentuat cu cât razele de lumină se îndepărtează mai mult de centrul lentilei.
Ați observat, probabil, persoane care poartă ochelari cu lentile galbene atunci când efectuează activități ce necesită vedere cât mai clară: piloți de mașini sau avioane, vânători, sportivi, practicanți de tir.
Lentilele galbene neutralizează lumina albastră din mediul înconjurător și elimină astfel aberațiile cromatice date de aceasta.
Așadar, puteți da vina pe aberațiile cromatice pentru neclaritatea obiectelor din marginile fotografiilor dumneavoastră sau pentru firmele luminoase care vă fac uneori să mijiți ochii, în aceeași măsură ca pentru apariția curcubeului sau pentru inspirația din spatele unei celebre coperte de disc din anii ’70.
