LACRIMI DE CROCODIL
„Plânge cu lacrimi de crocodil.”
Oare de câte ori nu ați auzit sau folosit această expresie?
Personal nu am dat multă vreme atenție profunzimii acestei sintagme, însă am devenit de curând mămică și lacrimile puiului meu s-au transpus în diverse stări emoționale trăite de mine. Asta și pentru ca profesia mea de medic oftalmolog are mare legătură cu lacrimile care sunt indispensabile bunei funcționari a ochiului, fie ele și lacrimi de crocodil…
Într-o legenda antica din zona Nilului se povestește cum crocodilii imitau plânsul omului pe malul fluviului în perioada în care aveau pui.
Astfel puteau înduioșa trecătorii care se apropiau și deveneau victimile acestor animale acvatice feroce.
Ca sa trecem însă puțin și prin anatomia aparatului lacrimal, știm despre aceste viețuitoare (o specie aparte din America) că lacrimile sunt secretate și în timpul procesului de masticație, datorită poziționării maxilarelor care exercită presiune asupra glandelor lacrimale.
Și atunci apar imensele lacrimi de crocodil, care nu au nici o legătură cu suferința.
Dar dacă ochiul nu poate secreta lacrimi?
Și discutam despre ochiul nostru ca organ de simț. Sau secreția este deficitară ?
Atunci apare suferință.
Mereu vom cauta să aducem îmbunătățiri produselor noastre și metode să o înlăturăm.
Știința progresează, cercetările în acest domeniu nu sunt mai prejos comparativ cu alte domenii, astfel ca beneficiile pot fi deja resimțite.
Dar ca să terminam într-o notă optimistă, sensul expresiei poate fi însă și înlocuit cu ‘a râde cu poftă’.
Haideți să ne amintim să râdem cu „lacrimi de crocodil” și să nu lăsăm lucrurile să ne afecteze când nu este cazul.
