„Plânge cu lacrimi de crocodil.„

Oare de câte ori nu ați auzit sau folosit această expresie?

Mult timp nu am acordat atenție profunzimii sintagmei „lacrimi de crocodil”. De curând, am devenit mamă, iar lacrimile copilului meu au stârnit emoții profunde în mine.

Profesia mea de medic oftalmolog m-a făcut să înțeleg importanța lacrimilor pentru sănătatea ochiului, fie ele reale sau simbolice.

O legendă din zona Nilului spune că crocodilii imitau plânsul uman pentru a atrage victime. Trecătorii, impresionați de „lacrimile” lor, se apropiau și deveneau prada acestor prădători feroce. Anatomic vorbind, la unele specii de crocodili, lacrimile apar și în timpul masticației. Acest fenomen este cauzat de presiunea maxilarelor asupra glandelor lacrimale.

Aceste viețuitoare din America demonstrează o relație unică între anatomie și comportament.

Și atunci apar imensele lacrimi de crocodil, care nu au nici o legătură cu suferința.

Dar dacă ochiul nu poate secreta lacrimi?

Și discutam despre ochiul nostru ca organ de simț. Sau secreția este deficitară ?

Atunci apare suferință.

Mereu vom cauta să aducem îmbunătățiri produselor noastre și metode să o înlăturăm.

Știința progresează, cercetările în acest domeniu nu sunt mai prejos comparativ cu alte domenii, astfel ca beneficiile pot fi deja resimțite.

Dar ca să terminam într-o notă optimistă, sensul expresiei poate fi însă și înlocuit cu ‘a râde cu poftă’.

Haideți să ne amintim să râdem cu „lacrimi de crocodil” și să nu lăsăm lucrurile să ne afecteze când nu este cazul.

În oftalmologie, tratamentele moderne pentru tulburările lacrimale aduc alinare celor cu secreție deficitară.

Așa cum progresul în știință ajută la menținerea sănătății ochilor, putem, de asemenea, să abordăm emoțiile într-un mod autentic, cât și plin de compasiune.