Oftalmologia de ieri și azi
OFTALMOLOGIA DE IERI ȘI AZI
Află cum o cobră trata cataracta.
Cum era văzută oftalmologia în trecut?
În zilele noastre, oftalmologia atinge performanțe semnificative. Acest domeniu cuprinde o sumedenie de proceduri, intervenții și tratamente care în trecut erau de neimaginat.
Dar de unde a pornit această știință? Cum a ajuns ea la forma pe care o cunoaștem? În cele ce urmează, îți vom prezenta câteva moduri neașteptate de tratare a afecțiunilor oftalmologice.
Un lucru comun al prezentului și trecutului este importanța deciziei asupra celui care va avea grijă de vederea ta. În civilizațiile antice, acest lucru era simplu: existau doar câțiva medici într-o regiune. De obicei, aceștia își exercitau profesia în apropierea locului unde locuiau pacienții lor.
Astăzi avem acces la mii și mii de opțiuni, deoarece în timp s-au dezvoltat mai multe ramuri ale oftalmologiei, care au ca puncte de interes diferite afecțiuni. De exemplu, opticianul eliberează ochelari, dar nu poate diagnostica sau prescrie tratament pentru boli precum glaucomul.
Oftalmologia în Egiptul Antic
Poporul egiptean a fost printre primele care a dezvoltat medicina. Herodot a relatat că egiptenii s-au specializat în medicină mai mult decât oricare alt popor din acele vremuri. Acesta a remarcat că egiptenii preferau să se specializeze într-un singur domeniu. Fiecare medic trata o singură afecțiune, nu mai multe, ceea ce a permis aprofundarea cunoștințelor.
Înregistrările medicale din această perioadă sunt clasificate în două categorii: suluri de papirus sau dovezi scrise găsite în mormintele egiptene. Cele mai importante informații medicale la care avem acces astăzi provin din papirusul Ebers, un tratat de anatomie din jurul anului 800 î.Hr. Pe lângă remedii naturiste, acesta conținea și texte ale unor prescripții, incantații și vrăji folosite ca și parte a tratamentelor.
În conținutul acestuia se descriu formele de tratament pentru diverse afecțiuni precum trahomul (conjunctivita granuloasă) sau chalazionul. Tratamentele erau, de obicei, sub formă de unguente grase, pe bază de ulei, care conțineau smirnă, rășină (care poate fi găsită în mod natural pe copaci) sau gălbenuș de ou de struț.
Tot în acest papirus se face referire la lacrimile artificiale. Dacă ți-am stârnit curiozitatea, îți lăsăm aici un articol interesant.
Oftalmologia în Grecia Antică
Medicii din vremea lui Hipocrate nu aveau cunoștințele sau înțelegerea necesară pentru a diagnostica în mod corespunzător bolile oftalmologice. Aceștia se bazau mai mult pe observarea simptomelor.
La acea vreme exista ideea că organismul uman are la bază patru fluide sau umori (sângele, flegma, bila galbenă și bila neagră). Un individ era sănătos în momentul în care cele patru umori erau în echilibru.
Atunci când individul prezenta o afecțiune de orice fel, se considera că s-a produs un dezechilibru între acele fluide. Se administrau tratamente care aveau rolul de a readuce echilibrul organismului.
În textele păstrate din acea perioadă se descriu diverse afecțiuni oftalmologice, precum trahomul, ulcerul cornean, nictalopia sau chiar pierderea treptată a vederii. Tratamentele prescrise pentru aceste afecțiuni includeau spălarea ochilor cu apă rece sau caldă, aplicarea de unguente și ierburi.
De asemenea erau descrise intervenții precum cauterizarea pleoapelor, incizia sau zgârierea pleoapei sau provocarea sângerării la nivelul scalpului, a tâmplelor sau a pleoapelor. Acestea erau puncte cheie care se presupuneau că fac legătura între ochi și restul corpului. Scopul era îndepărtarea excesului de fluid acumulat.
Oftalmologia în India Antică
Specialiștii din acea vreme înțelegeau anatomia ochiului doar atât cât putea fi văzut din exterior. Deoarece nu se bazau pe disecție ca și metodă de cercetare, nu știau de existența retinei sau a nervului optic.
Cel mai renumit și totodată controversat medic chirurg al Indiei este considerat Sushruta. Este cunoscut drept primul care a studiat anatomia umană cu ajutorul disecției unui trup neînsuflețit.
În jurul acestuia s-au creat multe controverse. Sunt foarte puține dovezi care să ateste perioada de activitate sau chiar existența acestuia. Cu toate acestea, se crede că acesta a practicat medicina cu aproximativ 150 de ani înaintea lui Hipocrate.
În textele elaborate de acesta se descriu tratamente pentru afecțiuni precum glaucomul. Acesta sugera eliberarea presiunii oculare introducând un ac la nivelul ochiului sau folosirea de lipitori.
În tratamentul afecțiunilor oculare, mai erau prescrise seul de animale, laptele matern, sau picături de ochi create prin stoarcerea diverselor ierburi tămăduitoare printr-o bucată de mătase. Există texte care descriu modul de lucru al chirurgului Sushruta.
Acesta avea un mod simplu de lucru. În primul rând, își folosea respirația pentru a încălzi ochiul pacientului. Folosea un dispozitiv medical asemănător unui bisturiu și îndepărta țesutul afectat. Apoi folosea lapte și bandaje îmbibate în seu pentru a curăța locul.
Remedii bizare din antichitate ale afecțiunilor oftalmologice
Până la dezvoltarea oftalmologiei la standardul zilelor noastre, au fost încercate o sumedenie de remedii, unele mai neobișnuite decât altele. Spre exemplu, pentru ochi uscați, era aplicat local un amestec de fiere de broască și ceapă.
Pentru degenerescență maculară era recomandată injectarea cu venin de cobră (azi lucrurile au evoluat și se recomandă suplimente alimentare care au la bază trei antioxidanți care compun pigmentul macular – luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină, cum ar fi MacuShield).
Electroterapia a fost de asemenea încercată, trecându-se un curent de scurtă durată prin globul ocular, pentru a stimula țesuturile.
Unul dintre cele mai complexe și bizare remedii pentru cataractă este descris în textele indiene. Acesta începea cu o cobră în stadiu de descompunere avansat. Aceasta era pusă într-un vas cu lapte, alături de patru scorpioni și lăsat 21 de zile la macerat.
După aceste zile, laptele era bătut până se transforma în unt. Untul trebuia să fie consumat de un cocoș tânăr.
Materia fecală eliminată de acesta să fie aplicată pe ochiul afectat, sperând să vindece cataracta. Ți s-a făcut pielea de găină?
Înapoi în prezent…
În urma a celor menționate mai sus, ne putem face o idee despre bazele oftalmologiei.
Ne bucurăm că știința a progresat și că acum există tratamente și intervenții mai igienice și prietenoase cu utilizatorii. Iar ca să afli cum îți poți menține o vedere sănătoasă, poți citi articolul „10 metode pentru protejarea vederii”, aici.
Voi ce remedii oftalmologice ieșite din comun ați întâmpinat pe parcursul vieții?
Comentarii recente