În data de 10 Octombrie 2023, chirurgii din New York au anunțat că au efectuat primul transplant de ochi întreg la un om, o realizare salutată ca un progres chiar dacă pacientul nu și-a recăpătat vederea . Până acum, medicii au putut transplanta doar corneea, stratul frontal transparent al ochiului.
Operația de transplant a durat 21 de ore, iar pacientul transplantat este un veteran militar de 46 de ani, care a supraviețuit unui accident electric care i-a distrus partea stângă a feței, nasul, gura și ochiul stâng.În cele șase luni de la intervenția chirurgicală, efectuată în timpul unui transplant parțial de față, ochiul grefat a prezentat semne importante de sănătate, inclusiv vase de sânge care funcționează bine și o retină cu aspect promițător.
„Simplul fapt că am transplantat un ochi este un pas uriaș înainte, ceva la care s-a gândit timp de secole, dar nu a fost realizat niciodată”, a spus dr. Eduardo Rodriguez, care a condus echipa.
În prezent, ochiul transplantat nu comunică cu creierul prin nervul optic. Pentru a încuraja vindecarea conexiunii dintre nervii optici donator și primitor, chirurgii au recoltat celule stem adulte din măduva osoasă a donatorului și le-au injectat în nervul optic în timpul transplantului, sperând că vor înlocui celulele deteriorate și vor proteja nervul.
Transplantul unui glob ocular viabil deschide multe posibilități noi, iar conlucrarea cu alți oameni de știință care lucrează la alte metode de restabilire a vederii sau de restabilire a imaginilor în cortexul vizual poate duce la rezultate formidabile. Alte echipe de cercetare dezvoltă modalități de a conecta rețelele nervoase din creier la ochii nevăzători prin introducerea de electrozi, de exemplu, pentru a permite vederea, a spus el.
„În acest moment, cred că suntem destul de mulțumiți de rezultatul pe care l-am putut obține cu o operațiune foarte solicitantă din punct de vedere tehnic”, a concluzionat coordonatorul proiectului.
Colaborarea dintre KTH și Karolinska Institute a facilitat plasarea precisă a micro-organelor, în special a insulițelor pancreatice sau a insulițelor Langerhans, în ochi, fără a necesita suturi. Acest progres este promițător pentru terapiile pe bază de celule, cum ar fi tratamentul diabetului de tip 1 sau tip 2, folosind ochiul ca platformă.
Potrivit medicilor, ochiul este o alegere ideală pentru această tehnologie datorită lipsei de celule imunitare care reacţionează de obicei negativ în timpul fazei inițiale de implantare. Transparența sa permite, de asemenea, monitorizarea vizuală și microscopică a progresului implantului în timp.
Dispozitivul este în formă de pană, măsoară aproximativ 240 de micrometri în lungime, permițându-i să fie fixat mecanic la unghiul dintre iris și cornee în camera anterioară a ochiului. Această cercetare reprezintă exemplul inițial de fixare mecanică a unui dispozitiv în camera anterioară a ochiului.
Dispozitivul medical a fost creat pentru a ține mini-organe vii într-o micro-cușcă și pentru a introduce utilizarea unei tehnici de ușă cu clapetă pentru a evita necesitatea unei fixări suplimentare.
În experimentele efectuate pe șoareci, dispozitivul a rămas pe loc în organismul viu timp de câteva luni. În plus, organele în miniatură s-au integrat rapid cu vasele de sânge ale animalului gazdă și au funcționat conform așteptărilor.
Dispozitivul actual este unic și, printre altele, va sta la baza muncii continue de a dezvolta un microsistem integrat pentru studiul funcției și supraviețuirii insulelor Langerhans din camera anterioară a ochiului”, spune. Acest lucru este, de asemenea, de mare importanță translațională, deoarece transplantul insulelor Langerhans în camera anterioară a ochiului la om este obiectul unor studii clinice la pacienții cu diabet.
Această tehnologie abordează un obstacol semnificativ în progresul terapiilor celulare, inclusiv a celor pentru diabet. Mai exact, elimină necesitatea tehnicilor invazive pentru a monitoriza performanța grefei și a ghida îngrijirea pacientului, asigurând succesul pe termen lung al transplanturilor.
Acest dispozitiv implantabil este un prim pas către microdispozitive medicale avansate care pot localiza și monitoriza funcția grefelor celulare. Designul acestuia va permite integrarea și utilizarea în viitor a funcțiilor mai avansate ale dispozitivului, cum ar fi electronica integrată sau eliberarea de medicamente.
O simplă pereche de căști ți-ar putea monitoriza creierul
Ce se întâmplă dacă o pereche de senzori asemănător autocolantelor ar putea transforma căștile dvs. într-un monitor puternic de sănătate capabil să semnaleze tulburările cerebrale sau ale dispoziției și să le trateze cu sunete sau impulsuri electrice în timp real?
Inginerii de la Universitatea din California, San Diego, dezvoltă senzori flexibili, suficient de mici pentru a se potrivi pe căști, care pot înregistra activitatea electrică a creierului. Într-o zi, senzorii ar putea monitoriza și trata condițiile reale de mediu, redând sunete sau folosind stimularea electrică pentru a influența activitatea creierului, un tip emergent de terapie.
Putem deturna semnalul auditiv pentru a conduce stările creierului către rezultate mai dezirabile. Aceste lucruri sunt posibile acum că putem închide bucla dintre producerea de sunete și măsurarea activității creierului.
Cercetătorii spun că această tehnologie ar putea fi folosită pentru a ajuta la diagnosticarea și tratarea unei liste lungi de afecțiuni, de la boli legate de creier, cum ar fi Parkinson, Alzheimer și epilepsie, până la stări de dispoziție, cum ar fi tulburarea de stres posttraumatic, anxietatea și depresia. De asemenea, ar putea detecta și trata accidente vasculare cerebrale, tinitus, apnee în somn și leziuni cerebrale traumatice.
O mulțime de cercetări au explorat dispozitivele purtabile pentru monitorizarea de la distanță a pacienților, dar dispozitivele purtate în ureche ar putea fi deosebit de utile pentru condițiile care afectează creierul. Pacienții testați pentru epilepsie, de exemplu, ar putea fi monitorizați de la distanță, chiar purtând senzorii noaptea pentru a surprinde convulsii care ar fi putut să nu fi fost detectate.
Dar, probabil, cea mai interesantă utilizare potențială este un sistem „în buclă închisă” care poate monitoriza și trata condițiile în mod automat, fără intervenția umană. La pacienții cu tinitus, un țiuit în urechi din cauza activității anormale a creierului, dispozitivul ar putea monitoriza starea și poate testa o varietate de sunete.
Tehnologia ar putea trata tulburările de somn, degenerarea cognitivă, atacurile de panică sau durerea cronică într-un mod similar – oferind muzică, instrucțiuni de respirație profundă, mantre pozitive sau stimulare electrică și ajustând terapiile pe baza răspunsului în timp real.
Perfuzia retiniană este legată de cogniție și biomarkerii RMN cerebrali
Contribuțiile vasculare la afectarea cognitivă reprezintă una dintre cele mai frecvente cauze de demență, a doua numai după boala Alzheimer. Pe lângă patologiile vaselor mari cerebrale, patologiile vaselor mici sunt frecvente și în demență.
Microvascularizarea retiniană și cerebrală au caracteristici embriologice, anatomice, fiziologice și patologice similare. Această asemănare creează o oportunitate de a studia microvascularizarea cerebrală prin imagistica retiniană. Patologiile microvasculare retiniene detectabile prin fotografia retiniană au fost asociate cu tulburări cognitive și boli cerebrovasculare, cum ar fi accidentul vascular cerebral.
Angiografia asociată cu tomografia în coerență optică (OCTA) este un modalitate de imagistică aprobată recent de FDA. Spre deosebire de angiografia cu fluoresceină, care necesită injectarea intravenoasă de colorant, OCTA permite imagistica neinvazivă de înaltă rezoluție in vivo a capilarelor retiniene, cuantificarea obiectivă a modificărilor perfuziei retiniene și detectarea precoce a modificărilor vasculare înainte de manifestările clinice și, prin urmare, are potențialul unui instrument util de screening pentru tulburările cognitive vasculare.
În ciuda limitărilor sale, cum ar fi artefactele (de exemplu, artefactul de proiecție văzut în straturile profunde ale retinei), angiografia asociată cu tomografia în coerență optică a fost din ce în ce mai încorporată în practica clinică. A fost utilizată pentru a detecta semnele precoce ale anomaliilor microvasculare la nivelul retinei în bolile vasculare sistemice, cum ar fi diabetul zaharat și hipertensiunea arterială. Studiile OCTA au constatat creșterea zonei avasculare foveale și scăderea densității vaselor în demența Alzheimer stadiu preclinic.
Perfuzia retiniană mai scăzută a fost asociată cu anomalii ale perfuziei cerebrale și tulburări cognitive în rândul subiecților, cu risc crescut de boală a vaselor mici cerebrale. Pe baza acestor constatări, este posibil ca angiografia asociată cu tomografia în coerență optică să surprindă în linii mari manifestările microvasculare ale diferitelor riscuri vasculare. factori (de exemplu, diabet, hipertensiune arterială ) și, prin urmare, servesc ca biomarker al tulburărilor cognitive vasculare.
O cauză frecventă a pierderii homeostaziei filmului lacrimal și implicit a apariției Ochiului Uscat este utilizarea anumitor produse topice oculare, cum ar fi picăturile oftalmice pentru scăderea presiunii intraoculare, mai ales că acestea sunt utilizate pentru o perioadă lungă de timp.
Acest lucru poate duce la durere și tulburări de vedere, care afectează calitatea vieții pacienților. În timp, poate duce la o reducere a sensibilității corneei și la disfuncția pe termen lung a inervației corneene, o afecțiune degenerativă cunoscută sub numele de keratită neurotrofică.
Sensibilitatea corneei a fost analizată cu un esteziometru fără contact recent aprobat de FDA care poate fi de mână sau plasat în lampa cu fantă. Esteziometrul corneean Brill (CEB) produce pulsuri de aer precise, reproductibile și cu presiune constantă la 5 niveluri de intensitate, folosind un interval de presiune de 2 mbar (nivel 1) până la 10 mbar (nivel 5)
Corneea are cea mai mare concentrație de fibre nervoase senzoriale și autonome din orice țesut uman. S-a descoperit că sensibilitatea corneei a fost redusă semnificativ la pacienții cu ochi uscat și glaucom în comparație cu grupul de control.
Mulți pacienți care utilizează medicamente pentru glaucom dezvoltă un anumit nivel de keratită neurotrofică. Și de multe ori aceasta este o afecțiune tăcută, așa cum demonstrează scorurile scăzute ale simptomelor. Acest lucru poate explica de ce pacienții cu glaucom dezvoltă frecvent leziuni severe ale suprafeței oculare, care sunt extrem de dificil de tratat. Esteziometria corneei nu se efectuează de obicei în practica clinică curentă deoarece dispozitivele actuale pot fi invazive sau dificil de utilizat.
Esteziometria are loc la aceeași distanță de corneea pacientului, iar declanșatorul de la distanță permite livrarea pulsului de aer evitând în același timp mișcarea dispozitivului și impulsurile de aer cu presiune constantă.
La pacienții cu glaucom, scăderea sensibilității poate fi un indicator precoce al necesității de a trece la picături de scădere a presiunii intraoculare fără conservanți sau de a efectua o intervenție pentru a reduce sau chiar întrerupe utilizarea medicamentelor topice.
În rezumat, esteziometria fără contact este un instrument excelent de screening pentru niveluri ușoare, moderate sau severe de keratită neurotrofică, care va permite specialiștilor în îngrijirea ochilor să detecteze cu ușurință leziunile nervului corneean mai devreme și să implementeze acțiuni specifice pentru a întârzia sau restabili funcția. În plus, acest dispozitiv oferă clinicianului oportunitatea de a urmări pacientul și de a evalua eficacitatea generală a tratamentului.
Comentarii recente