Află cum o cobră trata cataracta.

Cum era văzută oftalmologia în trecut?

În zilele noastre, oftalmologia atinge performanțe semnificative. Acest domeniu cuprinde o sumedenie de proceduri, intervenții și tratamente care în trecut erau de neimaginat.

Dar de unde a pornit această știință? Cum a ajuns ea la forma pe care o cunoaștem? În cele ce urmează, îți vom prezenta câteva moduri neașteptate de tratare a afecțiunilor oftalmologice.

Un lucru comun al prezentului și trecutului este importanța deciziei asupra celui care va avea grijă de vederea ta. În civilizațiile antice, acest lucru era simplu: existau doar câțiva medici într-o regiune. De obicei, aceștia își exercitau profesia în apropierea locului unde locuiau pacienții lor.

Astăzi avem acces la mii și mii de opțiuni, deoarece în timp s-au dezvoltat mai multe ramuri ale oftalmologiei, care au ca puncte de interes diferite afecțiuni. De exemplu, opticianul eliberează ochelari, dar nu poate diagnostica sau prescrie tratament pentru boli precum glaucomul.

Oftalmologia în Egiptul Antic

Poporul egiptean a fost printre primele care a dezvoltat medicina. Herodot a relatat că egiptenii s-au specializat în medicină mai mult decât oricare alt popor din acele vremuri. Acesta a remarcat că egiptenii preferau să se specializeze într-un singur domeniu. Fiecare medic trata o singură afecțiune, nu mai multe, ceea ce a permis aprofundarea cunoștințelor.

Înregistrările medicale din această perioadă sunt clasificate în două categorii: suluri de papirus sau dovezi scrise găsite în mormintele egiptene. Cele mai importante informații medicale la care avem acces astăzi provin din papirusul Ebers, un tratat de anatomie din jurul anului 800 î.Hr. Pe lângă remedii naturiste, acesta conținea și texte ale unor prescripții, incantații și vrăji folosite ca și parte a tratamentelor.

În conținutul acestuia se descriu formele de tratament pentru diverse afecțiuni precum trahomul (conjunctivita granuloasă) sau chalazionul. Tratamentele erau, de obicei, sub formă de unguente grase, pe bază de ulei, care conțineau smirnă, rășină (care poate fi găsită în mod natural pe copaci) sau gălbenuș de ou de struț.

Tot în acest papirus se face referire la lacrimile artificiale. Dacă ți-am stârnit curiozitatea, îți lăsăm aici un articol interesant.

Oftalmologia în Grecia Antică

Medicii din vremea lui Hipocrate nu aveau cunoștințele sau înțelegerea necesară pentru a diagnostica în mod corespunzător bolile oftalmologice. Aceștia se bazau mai mult pe observarea simptomelor.

La acea vreme exista ideea că organismul uman are la bază patru fluide sau umori (sângele, flegma, bila galbenă și bila neagră). Un individ era sănătos în momentul în care cele patru umori erau în echilibru.

Atunci când individul prezenta o afecțiune de orice fel, se considera că s-a produs un dezechilibru între acele fluide. Se administrau tratamente care aveau rolul de a readuce echilibrul organismului.

În textele păstrate din acea perioadă se descriu diverse afecțiuni oftalmologice, precum trahomul, ulcerul cornean, nictalopia sau chiar pierderea treptată a vederii. Tratamentele prescrise pentru aceste afecțiuni includeau spălarea ochilor cu apă rece sau caldă, aplicarea de unguente și ierburi.

De asemenea erau descrise intervenții precum cauterizarea pleoapelor, incizia sau zgârierea pleoapei sau provocarea sângerării la nivelul scalpului, a tâmplelor sau a pleoapelor. Acestea erau  puncte cheie care se presupuneau că fac legătura între ochi și restul corpului. Scopul era îndepărtarea excesului de fluid acumulat.

Oftalmologia în India Antică

Specialiștii din acea vreme înțelegeau anatomia ochiului doar atât cât putea fi văzut din exterior. Deoarece nu se bazau pe disecție ca și metodă de cercetare, nu știau de existența retinei sau a nervului optic.

Cel mai renumit și totodată controversat medic chirurg al Indiei este considerat Sushruta. Este cunoscut drept primul care a studiat anatomia umană cu ajutorul disecției unui trup neînsuflețit.

În jurul acestuia s-au creat multe controverse. Sunt foarte puține dovezi care să ateste perioada de activitate sau chiar existența acestuia. Cu toate acestea, se crede că acesta a practicat medicina cu aproximativ 150 de ani înaintea lui Hipocrate.

În textele elaborate de acesta se descriu tratamente pentru afecțiuni precum glaucomul. Acesta sugera eliberarea presiunii oculare introducând un ac la nivelul ochiului sau folosirea de lipitori.

În tratamentul afecțiunilor oculare, mai erau prescrise seul de animale, laptele matern, sau picături de ochi create prin stoarcerea diverselor ierburi tămăduitoare printr-o bucată de mătase. Există texte care descriu modul de lucru al chirurgului Sushruta.

Acesta avea un mod simplu de lucru. În primul rând, își folosea respirația pentru a încălzi ochiul pacientului. Folosea un dispozitiv medical asemănător unui bisturiu și îndepărta țesutul afectat. Apoi folosea lapte și bandaje îmbibate în seu pentru a curăța locul.

Remedii bizare din antichitate ale afecțiunilor oftalmologice

Până la dezvoltarea oftalmologiei la standardul zilelor noastre, au fost încercate o sumedenie de remedii, unele mai neobișnuite decât altele. Spre exemplu, pentru ochi uscați, era aplicat local un amestec de fiere de broască și ceapă.

Pentru degenerescență maculară era recomandată injectarea cu venin de cobră (azi lucrurile au evoluat și se recomandă suplimente alimentare care au la bază trei antioxidanți care compun pigmentul macular – luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină, cum ar fi MacuShield).

Electroterapia a fost de asemenea încercată, trecându-se un curent de scurtă durată prin globul ocular, pentru a stimula țesuturile.

Unul dintre cele mai complexe și bizare remedii pentru cataractă este descris în textele indiene. Acesta începea cu o cobră în stadiu de descompunere avansat. Aceasta era pusă într-un vas cu lapte, alături de patru scorpioni și lăsat 21 de zile la macerat.

După aceste zile, laptele era bătut până se transforma în unt. Untul trebuia să fie consumat de un cocoș tânăr.

Materia fecală eliminată de acesta să fie aplicată pe ochiul afectat, sperând să vindece cataracta. Ți s-a făcut pielea de găină?

Înapoi în prezent…

În urma a celor menționate mai sus, ne putem face o idee despre bazele oftalmologiei.

Ne bucurăm că știința a progresat și că acum există tratamente și intervenții mai igienice și prietenoase cu utilizatorii. Iar ca să afli cum îți poți menține o vedere sănătoasă, poți citi articolul „10 metode pentru protejarea vederii”, aici.

Voi ce remedii oftalmologice ieșite din comun ați întâmpinat pe parcursul vieții?

Deci, este adevărat?

De fapt, acesta este un mit. Morcovii nu vă vor îmbunătăți vederea, dar sunt o sursă excelentă de beta caroten, care este un antioxidant excelent pentru ochi.

Morcovii sunt, de asemenea, plini de carotenoizi și provitamina A. Provitamina A este transformată în retinol în organism avand o mulțime de efecte benefice asupra ochiului. Vitamina A este bună pentru corneea și ajută la mentinerea unui film lacrimal sănătos.

În combinație cu luteina și alți antioxidanți, vitamina A este considerată a fi utilă în prevenirea progresiei degenerescenței maculare legate de vârstă (DMLV). În plus, ajută la menținerea integrității structurale a retinei. Este important în formarea pigmenților fotosensibili în retină (rodopsină) care absorb lumina și inițiază vederea.

Dar două lucruri ar trebui să le știm legate de morcovi.

1. Primul este că morcovii nu au cea mai mare cantitate de vitamina A dintre toate legumele. O jumătate de cană de morcovi cruzi are 10.692 de unități internaționale (UI) de retinol și 0,534 miligrame de beta-caroten. Există și alte surse de beta caroten în legume – cartofi dulci, pepene galben și caise. Și, de fapt, dovleacul, varza kale și cartofii dulci au mai multă vitamina A per porție decât morcovii.
2. Al doilea este că a existat o origine a acestui mit, care nu avea nicio legătură cu celulele fotoreceptoare ale ochiului.

Originea mitului

Deci, de unde provine acest mit?

Acest mit special a început în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca o campanie britanică, pentru a ascunde faptul că piloții lor foloseau tehnologie radar de ultimă oră în întuneric pentru a localiza ținte. Așadar, ca o modalitate de a-i alunga pe nemți, guvernul britanic a spus că piloții aveau o vedere de noapte excelentă, deoarece mâncau o mulțime de morcovi.

Morcovii nu vă vor îmbunătăți acuitatea vizuală dacă aveți o vedere mai puțin perfectă. Dar, vitaminele găsite în legume pot ajuta la promovarea sănătății generale a ochilor.

O lipsă extremă de vitamina A poate provoca orbire. Vitamina A poate preveni formarea cataractei și a degenerescenței maculare, principala cauză a orbirii la nivel mondial.

Alte afecțiuni oculare asociate deficienței de vitamina A includ:

• Ochi uscați
• Xeroza conjunctivală
• Petele lui Bitot
• Xeroza corneei
• Ulcerul corneei
• Cicatrici corneene

Așadar, mâncați un curcubeu de legume, pentru a vă menține ochii sănătoși. Atunci cand nu putem asigura o dieta variata, este indicat sa ne suplimentam alimentația cu antioxidanți (un exemplu bun pe care îl recomand pacienților mei, este MacuShield).

Articol realizat de:  

Dr. Misici Ana-Maria

– Medic specialist oftalmolog –

NOVUM OPTIKA

Timișoara