Simptomele și tratamentul fotofobiei

Dna. Dr. Dorina Popa ne prezintă în cadrul acestui interviu definiția, simptomele și tratamentul fotofobiei.

Pe Dna. Dr. Popa o puteți găsi aici, iar interviul integral îl lăsăm aici.

Ce este fotofobia?

Fotofobia, sau sensibilitatea la lumină, este un simptom resimțit de pacienți, aceștia acuzând disconfort la nivelul ochilor în contact cu lumina, fie ea naturală sau artificială.

Aceasta poate apărea și în lipsa antecedentelor, este un simptom dobândit pe parcursul vieții.

Aceasta poate avea cauze organice, de exemplu corpul poate avea o lipsă de vitamine sau o cantitate mai mică de pigment macular. De asemenea, fotofobia este un simptom întâlnit în cadrul mai multor afecțiuni oftalmologice.

În ziua de azi sunt din ce în ce mai multe cazuri de fotofobie raportate.

Principalele simptome

Pacienții care acuză fotofobie, în general, asociază și lăcrimare excesivă. Acest lucru poate fi cauzat de utilizarea tot mai frecventă și pe perioade mai îndelungate a gadget-urilor (telefoane, tablete, laptop-uri, calculatoare).

În mod surprinzător, persoanele mai tinere sunt mai afectate de această sensibilitate, dar acest lucru se poate explica prin faptul că tinerii petrec mai mult timp în fața calculatoarelor.

O altă cauză posibilă este alimentația, care diferă ușor față de cea a persoanelor mai în vârstă, iar acest lucru poate împiedica absorbția nutrienților necesari menținerii unei vederi optime.

Ce precauții putem lua?

Ca și precauții, Dna. Dr. Popa recomandă purtarea ochelarilor de soare, pentru a ne proteja de lumina naturală și ochelari de protecție, cu lentile care filtrează lumina albastră a ecranelor.

De asemenea, sunt recomandate și suplimentele alimentare pe bază de luteină, care acționează la nivelul celulelor retiniene și cresc cantitatea de pigment la nivelul retinei.

Este important de menționat faptul că persoanele care poartă ochelari de vedere sunt mai predispuși către fotofobie.

Un mesaj de final

Dna. Dr. Dorina Popa recomandă, în primul rând, o vizită la oftalmolog, pentru că el este cel mai în măsură să pună un diagnostic corect și să indice un tratament eficient.

Și tu îți poți asigura o performanță vizuală superioară cu MacuShield, suplimentul cu un conținut optim de luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină!

Beneficiile utilizării laserului în oftalmologie

Laserul este cunoscut în ziua de azi ca fiind o metodă eficientă de tratare a diverselor afecțiuni oftalmologice. În acest articol, vom afla mai multe despre utilitatea laserului în oftalmologie, de la Dr. Horia Stanca, un medic oftalmolog cu o vastă experiență în acest domeniu.

De asemenea, poți viziona aici interviul integral.

Un mesaj pentru pacienți?

Dr. Stanca: Vorbind despre laser, acesta este un acronim care se traduce prin lumină emisă prin emisie stimulată și mesajul pentru toți cei care urmăresc acest videoclip în care îmi exprim interesul meu și dragostea față de această tehnologie este „Să fie lumină!”

Nu uita, de asemenea, de MacuShield, suplimentul tău cu luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină, care susține performanța vizuală!

Simptomele și remedierea dezlipirii de retină

Dl. Dr. Tomi Teodor ne prezintă în acest articol simptomele și remedierea dezlipirii de retină. Pe Domnul Doctor Tomi îl puteți găsi aici.

Cum recunoaștem o dezlipire de retină?

Conform Domnului Dr. Tomi Teodor, dezlipirea de retină implică o diminuare, o scădere bruscă a acuității vizuale, a câmpului vizual.

O persoană care prezintă aceste simptome ar trebui să apeleze cât mai repede la ajutorul unui specialist.

Specialistul va îndruma pacientul către efectuarea unei ecografii oculare. Cu cât această procedură este realizată mai repede, cu atât cresc șansele de reușită a intervenției chirurgicală. Cu alte cuvinte, în această afecțiune, timpul este crucial.

Dezlipirea de retină apare doar la vârste înaintate?

Pentru această afecțiune nu este o vârstă definită, cele mai multe cazuri fiind de natură traumatică.

Pot exista dezlipiri de retină la copii nou-născuți, cât și la persoane în vârstă.

Care sunt cauzele dezlipirii de retină?

Una dintre denumirile dezlipirii era „regmatogenă” (din cuvântul grecesc „rhegma”, care înseamnă „rupt”, adică o ruptură sau o crăpătură la nivelul retinei) sau idiosincrasică (adică neobișnuită).

Altfel spus, nu se pot stabili mereu cu exactitate cauzele pentru care un pacient se confruntă o dezlipire de retină.

Cum se poate trata dezlipirea de retină?

Pentru tratamentul dezlipirii de retină chirurgia rămâne cea mai bună opțiune.

Din nefericire, garanțiile pe care le poate da un medic în cazul unei dezlipiri de retină pentru un pacient sunt întotdeauna rezervate. Pot exista recidive, cât și intervenții multiple.

Bineînțeles, recidivele în dezlipirea de retină sunt nedorite, însă, cu toate acestea, sunt într-un procent mai mare decât și-ar dori oricine să fie.

Poți afla aici mai multe despre cele mai frecvente tulburări de vedere.

Oricând simți modificări ale vederii, îți recomandăm să fii preventiv și să vizitezi medicul oftalmolog!

De ce trebuie să prevenim bolile oftalmologice?

De ce trebuie să prevenim bolile oftalmologice? Dl. Dr. Bogdan Cucu, ne vorbește despre pericolul netratării bolilor oftalmologice.

Mai jos puteți găsi interviul cu dl. Dr. Bogdan Cucu, unde aflăm mai multe despre importanța prevenirii bolilor oftalmologice.

De asemenea, puteți găsi mai multe informații despre dl. Dr. Cucu, aici.

Bolile oftalmologice – Cum trebuie abordate?

Dl. Dr. Bogdan Cucu a întâlnit multe cazuri în care persoanele adulte nu prezintă nicio simptomatologie, dar odată cu înaintarea în vârstă, se duc la optometrist și constată că au nevoie de ochelari. 

Până în acel moment, acele persoane văd bine și dintr-o dată se prezintă la medicul oftalmolog, susținând că nu mai văd aproape deloc.

Odată ce medicul oftalmolog creează istoricul pacientului, află că acesta are antecedente de glaucom în familie. 

Acest lucru este periculos, deoarece glaucomul este o boală care se transmite din generație în generație.

Pacientul cu glaucom nu realizează că începe să își piardă vederea, deoarece acesta acționează asupra vederii periferice, strânge câmpul vizual, însă vederea centrală nu este afectată. 

Pacienții pot ajunge să aibă o vedere foarte scăzută, undeva la 2-3% și având un câmp vizual foarte îngustat. Acest lucru înseamnă că poate vedea un obiect care se află în fața lui, însă nu mai poate vedea împrejurimile.

Dacă pacientul a ajuns în acest stadiu, nervul optic este deja distrus și nu prea mai există soluții de recuperare a vederii.

Dl. Dr. Bogdan Cucu ne recomandă ferm să mergem periodic la un control oftalmologic, chiar dacă nu prezentăm niciun fel de simptom.

Cu atât mai mult, persoanele care au antecedente de glaucom în familie, trebuie să se prezinte la oftalmolog. În acest mod se reduce considerabil riscul de orbire.

Importanța consultului oftalmologic

Nu doar persoanele care au antecedente în familie trebuie să acorde atenție controlului oftalmologic.

Există anumite afecțiuni, spre exemplu diabetul, care au impact asupra acuității vizuale și care prezintă risc de orbire. Cea mai frecventă complicație a diabetului, care afectează vederea, este retinopatia diabetică.

Aceasta poate fi depistată și ținută sub control, dacă pacientul merge periodic la oftalmolog.

În caz contrar, pacienții își pierd vederea fără să își dea seama, iar chirurgia oftalmologică devine depășită.

Prevenția este esențială

Dl. Dr. Bogdan Cucu ne încurajează să fim preventivi:

„Nu tot timpul faptul că par bine, înseamnă că și sunt bine. Trebuie tot timpul să am această gândire, nu numai pe partea de oftalmologie. Prevenția este cea care de multe ori îmi salvează funcționalitatea.”

MacuShield este suplimentul tău alimentar, ce conține luteină, zeaxantină și mezo-zeaxantină, necesare în menținerea performanței vizuale!

Monitorizarea retinopatiei diabetice

Articol realizat de:

Dr. Nicoleta LAZAN

– Medic primar oftalmolog –

Clinica Ophtalens T, Cluj-Napoca

În acest articol, Nicoleta Lazan, medic primar oftalmolog, ne oferă câteva informații despre monitorizarea retinopatiei diabetice. Puteți găsi mai multe informații despre activitatea dnei. Dr. Lazan, aici.

Introducere

       Diabetul zaharat (DZ) este o afecțiune sistemică ce se caracterizează prin niveluri crescute ale glicemiei. Cele mai frecvente forme sunt:

   1. DZ tip I – insulino-dependent, cauza: leziuni pancreatice ce determină o lipsă totală de insulină, debut frecvent între 10-20 ani.

      2. DZ tip II – non-insulino-dependent, cauza: deficiența relativă de insulină, debut frecvent între 50-70 ani, la persoanele cu exces ponderal. Reprezintă 90% din formele de diabet, iar o parte din pacienți devin în timp insulino-necesitanți.

      O formă rară este diabetul gestațional, care apare la unele femei datorită creșterii rezistenței la insulină pe perioada sarcinii.

      Diabetul zaharat  are o frecvență ridicată, interesând toate categoriile de populație. Datele statistice ale Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) și ale Asociației Americane a Diabetului arată că în prezent, pe glob sunt aproximativ 425 milioane de pacienți cu diabet zaharat.

Prin complicațiile sale funcționale care interesează vasele sanguine (boala coronariană, boala arterială periferică, accidentul vascular cerebral), retina (retinopatia), rinichiul (nefropatia), nervii (neuropatia), diabetul zaharat reprezintă o gravă problemă socială contemporană.

     Factorii genetici, hipertensiunea arterială, obezitatea, sarcina sunt considerați factori de risc în apariția complicațiilor diabetului zaharat.

     Retinopatia diabetică este cea mai frecventă patologie vasculară retiniană și principala cauză de cecitate (orbire) la pacienții cu vârsta între 20-65 ani.

4 din 5 pacienți cu diabet zaharat de peste 20 ani pot suferi de retinopatie diabetică.

Consultația oftalmologică constă în:

1. Anamneza

• prezența eventualelor semne de alarmă (vedere încețoșată sau fluctuantă, percepția alterată a culorilor, pete întunecate în câmpul vizual).
• tipul și durata DZ, gradul de compensare a DZ.
• antecedente heredocolaterale (părinți, frați cu DZ) și personale patologice (HTA, obezitatea, hiperlipidemia).

2. Măsurarea acuității vizuale (a vederii) fără și cu corecție optică, măsurarea tensiunii intraoculare, examen biomicroscopic (evidențierea eventualelor probleme de cornee sau cristalin) și examen oftalmoscopic (fund de ochi FO) cu dilatarea pupilei. De obicei, afectează ambii ochi.

Dacă se constată modificări la FO, atunci se vor efectua următoarele investigații: retinofotografie, OCT macular, ecografia oculară.

3. Retinofotografia (poza fund de ochi)- ne ajută pentru a compara evoluția în timp a retinopatiei diabetice.

Foto 1. Aspect normal al fundului de ochi

4. OCT macular (tomografie în coerență optică) : evaluează prezența, extensia si evoluția edemului macular după tratament.

5. Ecografia oculară -indicații: cataracta matură, hemoragia vitreeană, suspiciunea de dezlipire de retină.

 Stadializarea retinopatiei diabetice

1. Retinopatia diabetică neproliferativă (ușoară/medie /severă)

• microanevrisme (dilatarea capilarelor fiind leziunea inițială în retinopatia diabetică)
• hemoragii retiniene și modificări venoase
• exsudate retiniene (dure sau vătoase)

Foto 2. Retinopatie diabetică neproliferativă

2. Retinopatia diabetică proliferativă (precoce/cu risc crescut/avansată)

-neovascularizație retiniană (vase noi, slabe, care se rup ușor)

-hemoragii preretiniene, vitreene

-glaucom neovascular

-dezlipire de retină tracțională

Foto 3. Retinopatie diabetică proliferativă

Edemul macular diabetic (difuz sau localizat) poate fi prezent în orice stadiu al retinopatiei diabetice si reprezintă o îngroșare a retinei în zona centrală( în maculă) cu scăderea vederii centrale.

Tratamentul retinopatiei diabetice este individualizat în funcție de stadiul evolutiv al bolii.

1. Tratament medicamentos

-controlul riguros al glicemiilor + regim igienodietetic strict (hemoglobina glicozilată < 7 %)

-tratamentul factorilor de risc (HTA/obezitatea/dislipidemia)

-capilarotrofice și carotenoizi xantofili (rol antioxidant și antiinflamator).

 2. Terapia anti-VEGF (antiangiogenică) – reprezintă prima linie de tratament în edemul macular.

Constă în efectuarea unor injecții intravitreene cu anti-VEGF, o injecție pe lună, numărul acestora depinzând de stadiul bolii și răspunsul la tratament.

Medicul oftalmolog curant va stabili exact când și câte injecții sunt necesare în fiecare caz.

Foto 4. Reducerea edemului macular după tratament injectabil cu anti-VEGF

3. Tratament cu corticosteroizi intravitreean sau fotocoagulare laser focal sau în grilă (dacă edemul macular nu răspunde corespunzător la terapia cu anti-VEGF).

4. Panfotocoagulare laser în RD neproliferativă severă și în RD proliferativă.

5. Vitrectomia posterioară în cazul apariției complicațiilor RD : hemoragia vitreeană densă, persistentă, dezlipirea de retina tracțională care implică macula, membrane epiretiniene maculare, edem macular cronic refractar la alt tratament.

Monitorizare

1. Diabet zaharat fără retinopatie- examinare 1x/an.
2. Retinopatie diabetică ușoară-control oftalmologic la 6-9 luni .
3. Retinopatie diabetică moderată/severă-examinare la 4-6 luni.
4. Retinopatie diabetică proliferativă-control la 3 luni.

Concluzii

1. Studiul DCCT (The Diabetes Control and Complications Trial) a demonstrat că un control strict al glicemiei previne apariția, dar și progresia retinopatiei diabetice, nefropatiei și neuropatiei diabetice.

2. Controlul factorilor de risc (tratamentul hipertensiunii arteriale și a dislipidemiilor, scăderea în greutate).

3. Instituirea unui regim de viață sănătos, mișcare zilnică și alimentație echilibrată. La nivelul retinei există 3 pigmenți (carotenoizi) cu rol antioxidant: luteina, zeaxantina și mezo-zeaxantina.

Organismul uman nu produce acești carotenoizi, ci sunt luați din produsele vegetale. De exemplu, luteina din alimentele verzi (spanac, salată, varză), zeaxantina din legumele și fructele portocalii.

De asemenea, se recomandă consumul periodic de pește, ouă, nuci, alimente care sunt bogate în acizi grași (omega 3).

Atunci când există diverse afecțiuni retiniene și/sau o alimentație neadecvată, se administrează suplimente alimentare și trofice retiniene care previn sau încetinesc evoluția diverselor afecțiuni maculare.

4. Având în vedere că retinopatia diabetică poate fi asimptomatică până în stadiile avansate ale bolii, detectarea precoce si aplicarea la timp a tratamentului sunt esențiale pentru păstrarea vederii.

Vă așteptăm pe blogul nostru pentru mai multe articole din lumea oftalmologiei!

Screening-ul în depistarea glaucomului

Cum este folosit screening-ul în depistarea glaucomului? Diana Săndulache, medic oftalmolog, ne explică această tehnologie și de ce este aceasta utilă. Pe dna. Dr. Diana Săndulache, o puteți găsi aici.

Despre glaucom

Glaucomul este o neuropatie optică, cronică, progresivă ce duce la lezarea ireversibilă a nervului optic și a stratului fibrelor nervoase retiniene, ce se asociază frecvent cu creșterea presiunii intraoculare.

Are o prevalență crescută în toată lumea cu o rată ridicată a orbirii, reprezentând în multe regiuni principala cauză de cecitate ireversibilă.

Incidența orbirii este in mod special influențată de diagnosticarea în stadii avansate ale bolii.

Aproximativ 50% dintre pacienți nu știu că suferă de glaucom deoarece are o lungă evoluție asimptomatică.

Screening-ul și avantajele acestuia

Screening-ul reprezintă principala armă în detecția precoce a glaucomului și presupune o bună colaborare între medic și pacient.

Este în mod special necesar în prezența factorilor de risc: istoric familial de glaucom, vârsta avansată, originea afro-americană sau hispanică, o presiune intraoculară crescută, particularități anatomice.

Glaucomul mai poate fi asociat cu afecțiuni precum: miopia, istoricul de traumatism ocular, utilizarea corticosteroizilor, diabetul, sindromul de apnee în somn sau migrena.

In cazul pacienților peste 40 de ani ce prezintă factori de risc, examinarea de rutină ar trebui făcută la 1-2 ani, sau în funcție de recomandările medicului oftalmolog.

Examinarea de rutină trebuie să cuprindă: acuitatea vizuală, examinarea pupilei și a segmentului anterior, măsurarea presiunii intraoculare (prin aplanotonometrie – metoda standard) și evaluarea fundului de ochi.

În cazul suspiciunii de glaucom se recomandă investigații suplimentare.

Experiența medicului

Din cazuistica personală vă prezint cazul unei paciente în vârstă de 56 ani ce s-a prezentat pentru scăderea unilaterală a vederii, subiectiv observată de câteva zile.

La examinarea oftalmologică pacienta prezenta o presiune intraoculară de 40mmHg, cu modificări importante la fundul de ochi, câmp vizual și OCT.

Afectarea unilaterală și absența simptomatologiei au dus la o adresare la medic într-un stadiu avansat de boală.

După inițierea medicației topice antiglaucomatoase presiunea intraoculară este în limite normale însă leziunile deja existente sunt ireversibile.

Adresabilitatea crescută a pacienților pentru controalele oftalmologice de rutină dar și o atenție crescută din partea medicului în obținerea istoricului medical, pot crește rata de diagnosticare a glaucomului și minimiza efectele pe termen lung ale acestuia.

Articol realizat de:

Dr. Diana Elena Săndulache

-Medic specialist oftalmologie-

Clinica oftalmologică PUPILA, Iași

Vă așteptăm pe blogul nostru, unde puteți citi articole pe diverse teme din lumea oftalmologiei!